De mai bine de patru luni un tânăr de 16 ani care a suferit un accident cumplit, cu un motoscuter, a rămas pentru totdeauna prizonierul unui pat de spital. O lungă perioadă de timp a stat şi la spitalul din Paşcani în secţia de îngrijiri paliative pentru tratamentele medicale, specifice, de întârziere a bolii, care era tot mai agresivă. Paradoxul acestui caz venea din familia tânărului, o mamă mereu plânsă, fără posibilităţi financiare, o soră de trei ani care dormea aproape constant ca timp, la picioarele tânărului şi un tată indiferent care nu-l recunnoştea ca fiu şi care dorea, cu tot dinadinsul desparţirea de situaţie. Când starea medicală îi permitea era prezent, în căruciorul cu rotile, la sfânta biserică la tot programul liturgic de peste săptămână. Il vizitam regulat în rezerva sa si ţineam legătura permanent cu telefonul pentru orice probleme sau nevoi. Acum o zi, mi-a trimis un mesaj că doreşte să se împărtăşească şi sa urc până la el în rezervă. Când l-am văzut nu mai vorbea dar prin semne îşi manifesta dorinţa de a merge acasă în zona Hârlăului. L-am împărtăşit cu Sfintele Taine. Medicii nu şi-au dat acordul de a părăsi spitalul datorită stării precare de sănătate în care se afla. Azi, de ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Constantin unul din „eroii” spitalului a fost chemat la ceruri.
Din acest episod zguduitor Constantin a dat o lecţie de viaţă tuturor, mie ca preot, dar şi personalulu medical al secţiei de îngrijiri paliative, cu care împreună am mijlocit, ca mama îndurerată, să ajungă cu sicriul în parohie.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
