Trăim acest timp sfânt minunat al săptămânii Patimilor, în care fiecare dintre noi, medităm la ceea ce mai avem de corectat în viaţa noastră, pregătindu-ne cu multe strădanii duhovniceşti, pentru Înviere.
O tânără asistentă, mi-a cerut zilele trecute să săvârşesc Taina Sfântului Botez pentru un prunc nou născut în spital şi pe care mama, de religie ortodoxă, din lipsa unei educaţii adecvate, provenită şi ea la rândul ei dintr-o familie dezorganizată, şi-a manifestat dorinţa ca pruncul, un băieţel, pe nume Emanuil să fie încredinţat serviciilor sociale ale judeţului Iaşi. Nu mare mi-a fost mirarea să descopăr, în secţia de nou născuţi a spitalului, alţi doi prunci, care urmau să aibă aceeaşi soartă, dar cu mame de religie ramano-catolică şi care, parcă ar fi vrut să facă ceva pentru pruncii lor, adică tot un botez. După ce mi-am arătat disponibilitatea de a vorbi cu părintele catolic din oraş am aflat, mărturisesc – puţin surprins – de dorinţa lor de a-şi boteza copii la religia ortodoxă. Mi-a fost foarte uşor să constat indiferenţa acestor mame, în convingerile religioase şi, în mai puţin de 30 de minute, am găsit alte două perechi de naşi, familii de asistenţi medicali, care au devenit părinţi spirituali la cele două fetiţe, Maria şi Florentina. Pe lângă bucuria de a boteza trei prunci în aceeaşi cristelniţă, dealtfel o lucrare unică împlinită de mine până acum în cei 18 ani de preoţie şi într-un mediu special cum este cel al spitalului, rămân cu o mâhnire în suflet că nu am putut să ajut mai mult aceste mame, victime ale unui sistem care, din păcate, le conduce spre izolare. Nădăjduiesc totuşi că, acest eveniment consumat în spital, şi rânduit de Dumnezeu într-un timp deosebit, să aducă în sufletele acestor mame dorinţa de a-şi căuta copilul pentru a le fi sprijin în nevoi. Mulţumiri cadrelor medicale pentru suport şi sprijin în împlinirea acestei minunate taine în spital! D.I.
