”Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”
Dragilor creștini,
Statul în casă nu este ușor sau poate nu l-am învățat noi, în sensul de a cunoaște cum ar trebui să ne folosim de timpul pe care Dumnezeu l-a dăruit fiecăruia spre folos bun și vindecător. Nu știu de ce, dar cred că totuși această pandemie aduce cu ea și ceva bun. Redescoperirea noastră! E momentul să privim spre interiorul sufletului și să ne întrebăm: cât bine am făcut eu în viața aceasta de până acum?.... sau cum am folosit libertatea pe care Dumnezeu mi-a oferit-o? Sigur că, fiecare dintre noi, avem calități excepționale, dar parcă de prea multe ori arătăm indiferență față de cei din jur, individualism, lăcomie și nu în ultimul rând acea ”șmecherie” de a fi ceea ce nu suntem în realitate. Ne-am obișnuit poate cu gândul că, noi suntem actorii principali ai acestei vieți și nouă ni se cuvine totul, însă timpurile pe care le trăim ne dovedește contrariul. E un semn că am supărat prea mult și prea agresiv pe cei din jur și, nu în ultimul rând, pe Creatorul acestei lumi. Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, dar nici libertatea nu i-o constrânge, ci dorește îndreptarea lui, așa cum găsim scris în Sfânta Scriptură! Astăzi este sâmbăta lui Lazăr așa cum este numită în tradiția noastră populară, adică sâmbăta de dinaintea Duminicii Floriilor. Această zi ne aduce aminte de momentul înălțător și deosebit de impresionant al învierii lui Lazăr, de către Mântuitorul Iisus Hristos, Lazăr care era mort de patru zile. Această zi marchează, pentru fiecare dintre noi, momentul de sfârșit al pomenirii parastaselor pentru cei adormiți, dar și un timp de meditație a noastră la învierea sufletului din moartea păcatului. Când mulți dintre iudei au văzut că Iisus a înviat un mort, intrat în descompunere, de patru zile, au părăsit pe cărturari și pe farisei, pe învățătorii lor tradiționali, și au crezut în Iisus și în puterea lui dumnezeiască. Iisus se pregătește să intre în Ierusalim, așteptat fiind de mulțime de oameni veniți pentru a-L vedea pe El, pe Lazăr cel înviat, dar și pentru a serba Paștele iudaic. Oamenii în Ierusalim L-au întâmpinat cu aclamații și cu flori, de aici și denumirea de Duminica Floriilor, de la florile pe care mulțimile și copiii le purtau în mâini, aclamând intrarea în Ierusalim a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca Domn și Împărat.
În Duminica Floriilor mai aflăm și învățăm din semnul de prețuire și gestul de recunoștință al Mariei, sora lui Lazăr care a vărsat mir, de mare preț, pe picioarele Mântuitorului, iar cu părul capului ei le ștergea. Câtă recunoștință la această femeie pentru readucerea la viață a fratelui său. Este un gest de la care fiecare dintre noi avem de învățat. Însă pe cât se bucura mulțimea oamenilor simpli, prin intrarea lui Iisus în Ierusalim, pe atât se tulburau și se întristau mai marii cărturarilor și fariseilor plini de invidie pentru că admirația mulțimilor nu mai era îndreptată asupra lor, toate privirile erau acum spre Iisus și Lazăr cel înviat. Se conturaseră astfel două tabere: unii care-l iubeau pe Iisus, iar alții care-L invidiau și-L dușmăneau. Oamenii, din vremea aceea, vedeau în Mântuitorul Iisus Hristos un împărat lumesc, un om providențial care, așa cum credeau ei, avea să schimbe împărăția din acea vreme, a Imperiului Roman. Dar nu pentru asta a venit Iisus în Ierusalim. El intră trist cunoscând că, cei care acum îl aclamează, la doar câteva ore, vor striga împotriva Lui. Aceasta este și viața noastră care este extrem de schimbătoare datorită puținei credințe pe care o avem și a indiferenței pe care o promovăm. Viața noastră se desfășoară între ”Osana bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului….” și ”Răstignește-L ….”, adică, mai pe înțeles, între aplauze și huiduieli. Astăzi Hristos ne demonstrează, încă odată, biruința asupra morții lui Lazăr și anticipează biruința asupra propriei Sale morți, deci ne îndeamnă să credem în Înviere, în schimbarea noastră în a face binele și a mărturisi adevărul. De Duminica Floriilor gândul și rugăciunea noastră se îndreaptă spre toți credincioșii bisericii noastre, spre personalului medical și administrativ din spital și pentru toți care poartă nume de flori, dorindu-le mulți ani cu sănătate, bucurii și împliniri în Hristos Domnul. Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca, începând din Sâmbăta lui Lazăr, în Duminica Floriilor și pe parcursul întregii săptămâni a Sfintelor Patimi fiecare dintre noi să descoperim pe Hristos în inimile noastre și nu în ultimul rând să observăm bunătatea și generozitatea pe care o avem, fiecare dintre noi, și să o însușim în viața de zi cu zi. Vă prețuim și vă pomenim! Preot Gigi-Daniel Ioan
